Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. érotique, gr. erotikos)
1. adj. referitor la dragoste; de iubire.
2. (despre opere literare) care conţine sentimente de dragoste; care cântă dragostea.
3. s. f. totalitatea operelor literare care cântă sentimentul iubirii.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (erotic + -icește)
1. într-un mod erotic, senzual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. canzone)
1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renaşterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. choroïde)
1. membrană pigmentată şi vascularizată a ochiului, între sclerotică şi retină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. choroïdite)
1. (med.) inflamaţie a coroidei, membrana ochiului situată între retină și sclerotică; uveită posterioară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (curtean + -esc)
1. care se referă la curte sau la curteni; care provine de la curte sau de la curteni.
2. (despre poezia erotică a Evului Mediu şi a Renaşterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déviation, lat. deviatio)
1. abatere faţă de o direcţie normală dată.
2. ~ de sept = deformare a septului nazal.
3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură şi altă funcţie.
4. ~ sexuală = practicarea relaţiilor erotice între parteneri aparţinând aceluiaşi sex; homosexualitate.
5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).
6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenţa maselor de metal situate la bord.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + erotiza)
1. a înlătura caracterul, coloratura erotică.