Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. esquiver)
1. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligaţii, a se da în lături, a se feri.
3. tr. (sport) a evita o lovitură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. esquive)
1. eschivare.
2. (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. eschiva)
1. acțiunea de a se eschiva și rezultatul ei; eschivat.
2. evitare a unei dificultăți; sustragere de la îndeplinirea unei obligații.
3. evitare a unei lovituri a adversarului printr-o eschivă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérober)
1. refl. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-şi declina răspunderea.
2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă.
3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta.
4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ţine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. esquive)
1. eschivare.
2. (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. refuser)
1. tr. a nu primi, a nu accepta, a respinge.
2. a nu da (ceva ce ţi s-a cerut).
3. a se priva de, a renunţa la ceva.
4. refl. a se sustrage, a se eschiva.
5. intr. (mar.; despre vânt) a se roti spre prora navei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. soustraction)
1. acțiunea de sustragere, furt, eschivare.
2. infracțiunea de a scoate o piesă dintr-un dosar.
3. ~ de minor = ridicare ilegală a unui minor de la persoana care exercită autoritatea părintească.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. soustraire)
3. refl. a se eschiva; a căuta să scape.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. sustrage)
1. acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei, sustracțiune; furt.
2. folosirea șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu datorat legal; eschivare.
3. operație inversă a adunării prin care se scade un număr din altul; scădere.