Dictionar

excurs

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. excursus)

1. abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune.
2. disertație sub formă de digresiune, cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic).
3. (înv.) escurs, excursus.
 

excursiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excursif)

1. cu caracter de excurs.
2. (înv.) escursiv.