Dictionar

subestimare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (subestima)

1. faptul de a (se) subestima; subapreciere, subevaluare.
2. estimare inferioară nivelului real sau final.
3. (antonime) supraevaluare, supraestimare.
 

acetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétomètre)

1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.
 

-AXIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. axia „evaluare, valoare”)

1. „valoare, estimare”.
 

estimativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimatif)

1. care constituie o estimare; determinat prin estimare; estimatoriu.
 

estimatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estimatoire)

1. care vizează să estimeze ceva; care conține o estimare; estimativ.
2. care se referă la estimare, la actul de a estima, de a determina valoarea, prețul unui bun sau obiect; care se referă la faptul de a evalua un număr, o mărime, o calitate; estimativ.
 

estimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estimation, lat. aestimatio)

1. estimare.
2. teoria ~țiilor = capitol al statisticii matematice care studiază estimațiile.
 

extrapolație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extrapolation)

1. deducere, generalizare plecând de la date parțiale.
2. extinderea faptelor observate printr-o ipoteză care merge în aceeași direcție.
3. (matematică) estimarea valorii unei funcții dincolo de limitele cunoscute.
4. (sinon.) extrapolare.