aporetică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aporétique)

1. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri.

biocosmetică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + cosmetică)

1. cosmetică în care tratamentul este de tip biologic.

bioenergetica

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT bioenergetica
2. FR bioénergétique
3. EN bioenergetics
4. DE Bioenergetik
5. RU биоэнерrетикa
6. HU bioenergetika

bioetică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioéthique, it. bioetica)

1. morală a științei în general și a medicinei în special, care interzice comercializarea corpului uman și traficul de organe.

cibernetică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cybernétique, engl. cybernetics, cf. gr. kybernan „a conduce”)

1. știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii, pentru proiectarea și construirea mașinilor și a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operații.
2. parte a politicii care se ocupă de mijloacele de guvernare, potrivit clasificării lui Ampère.
3. (var.) chibernetică.

dietetică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diététique)

1. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și stabilirea regimurilor alimentare.
2. set de reguli de igienă alimentară bazate pe studiul valorilor calorice și nutritive ale alimentelor, făcând posibilă stabilirea dietei adecvate pentru fiecare persoană.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

accident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza).
5. s. m. alterație.

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH₃CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.

acropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acropathie)

1. (med.) denumire genetică a afecțiunilor extremităților membrelor; patologia extremităților (mâini, picioare, degete et cetera).

adopțianist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptianiste)

1. (Evul Mediu) referitor la adopțianism, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.