Rezultate secundare (Etică,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aporétique)
1. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + cosmetică)
1. cosmetică în care tratamentul este de tip biologic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT bioenergetica
2. FR bioénergétique
3. EN bioenergetics
4. DE Bioenergetik
5. RU биоэнерrетикa
6. HU bioenergetika
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioéthique, it. bioetica)
1. morală a ştiinţei în general şi a medicinei în special, care interzice comercializarea corpului uman şi traficul de organe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cybernétique, engl. cybernetics, cf. gr. kybernan „a conduce”)
1. ştiinţă care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor şi controlului în sistemele tehnice şi în organismele vii, pentru proiectarea şi construirea maşinilor şi a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operaţii.
2. parte a politicii care se ocupă de mijloacele de guvernare, potrivit clasificării lui Ampère.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diététique)
1. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și stabilirea regimurilor alimentare.
2. set de reguli de igienă alimentară bazate pe studiul valorilor calorice și nutritive ale alimentelor, făcând posibilă stabilirea dietei adecvate pentru fiecare persoană.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)
1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)
1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acropathie)
1. (med.) denumire genetică a afecțiunilor extremităților membrelor; patologia extremităților (mâini, picioare, degete et cetera).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptianiste)
1. (Evul Mediu) referitor la adopţianism, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.