Rezultate secundare (European.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. européen)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Europa.
2. adj. care aparţine Europei; referitor la comunitatea ecomonică şi politică a Europei unificate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. européanisme)
1. caracter european, gust pentru ceea ce este european.
2. poziție politică favorabilă unificării Europei.
3. cuvânt sau expresie împrumutată dintr-o limbă europeană și folosită într-o altă limbă neeuropeană, fără a fi încă bine integrată în vocabularul acesteia.
4. (sinonime) europeism, europenism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
Parte de vorbire: I. s.n., II. s. propriu
Origine: (fr., engl. airbus)
1. I. avion cu reacție subsonic, mai ales unul cu corp larg; aerobuz.
2. (transport) aeronavă fabricată de compania Airbus.
3. II. companie europeană constructoare de avioane.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (Bengal + -ez)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Bengal.
2. adj. care aparţine bengalezilor, popor indo-european din regiunea cursului inferior al Gangelui.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. breton)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franţa).
2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)
1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).