Dictionar

Rezultate secundare (European.):

European, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. européen)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Europa.

2. adj. care aparţine Europei; referitor la comunitatea ecomonică şi politică a Europei unificate.


Europeanism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. européanisme)

1. caracter european, gust pentru ceea ce este european.

2. poziție politică favorabilă unificării Europei.

3. cuvânt sau expresie împrumutată dintr-o limbă europeană și folosită într-o altă limbă neeuropeană, fără a fi încă bine integrată în vocabularul acesteia.

4. (sinonime) europeism, europenism.

5. (antonim) eurofobie.


Afgan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.

3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.


Airbus

Parte de vorbire: I. s.n., II. s. propriu
Origine: (fr., engl. airbus)

1. I. avion cu reacție subsonic, mai ales unul cu corp larg; aerobuz.

2. (transport) aeronavă fabricată de compania Airbus.

3. II. companie europeană constructoare de avioane.


Albanez, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.


Bengalez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (Bengal + -ez)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Bengal.

2. adj. care aparţine bengalezilor, popor indo-european din regiunea cursului inferior al Gangelui.


Breton, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. breton)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franţa).

2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.


Centum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)

1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).