Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bittern)
1. apă curată rezultată din evaporarea apei de mare la obţinerea sării marine.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (evapora + -tor)
1. muncitor care lucrează la vaporizator, aparat care servește la concentrarea soluțiilor prin evaporare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évaporatoire)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. évaporation)
1. acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei; evaporare.
2. transformarea mai mult sau mai puțin lentă a unui lichid în vapori.
3. (prin metonimie) vaporii care se formează la suprafața unui lichid, a unui corp solid.
4. eliminare sub formă de vapori a lichidului unui corp; emanație.
5. (var.) (înv.) evaporațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évaporite)
1. rocă sedimentară (sare gemă, ghips etc.) care se formează prin evaporarea apei de mare (dintr-o lagună).