Rezultate principale (Evita,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éviter, lat. evitare)
2. a împiedica; a înlătura.
3. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent.
Rezultate secundare (Evita,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évitable, lat. evitabilis)
1. care poate fi evitat; care poate să nu aibă loc; de care putem scăpa.
2. (antonime) inevitabil, neevitabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (evitabil + -itate)
1. caracterul a ceea ce este evitabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. évitage)
1. (marină) poziția pe care o ia o navă, sub acțiunea vântului și a curenților, în jurul punctului său de ancorare; evitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (evita)
2. poziţia pe care o ia o navă aflată la ancoră sub acţiunea vântului şi a curenţilor; evitaj.
3. manevră întreprinsă de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lévite)
1. redingotă lungă de la sfârşitul sec. XVII
2. model vechi de rochie largă şi foarte lungă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)
1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. arboricide)
1. I. care distruge copacii; care servește pentru combaterea unor plante lemnoase.
2. II. substanţă pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrière)
1. loc de intrare într-un oraş unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare.
2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau şosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o şosea.
3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc.
4. linie de plecare (la cursele de cai); start.
5. stare marcând limitele posibilităţilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachylogie)
1. elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; brevilocvenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capitulard)
1. care capitulează, care se hotărăște ușor să capituleze; capitulant.
2. (prin ext.) care evită în mod obișnuit pericolul, dificultatea.