Rezultate secundare (Exagerare,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. autolatria, gr. autolatreia)
1. adoraţie a propriei persoane; exagerare a eului propriu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bombastic + -ism)
1. caracter bombastic; exagerare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)
1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)
1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; preţiozitate, afectare, poză.
2. mod de exprimare care denotă emfază (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énormité, lat. enormitas)
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberaţie; absurditate.