Dictionar

Rezultate secundare (Exagerat,):

Exagerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (exagera)

1. care depăşeşte proporţiile realităţii, normalului.

2. (despre oameni) care exagerează.

3. (adv.) prea, din cale-afară de...


Exageraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exagération, lat. exageratio)

1. acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerare.

2. faptul de a prezenta un lucru dându-i mai multă importanță sau proporții mai mari decât are în realitate.

3. (var. înv.) esagerație, esagerațiune, esagerăciune, exagerațiune, ezagerație.

4. (antonim) atenuare.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Acromegalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromégalie)

1. dezvoltare exagerată a corpului şi membrelor, prin hipersecreţie a hormonului hipofizar de creştere.


Aerofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophagie)

1. înghiţire inconştientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.

2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag şi stomac; aerogastrie.