Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. examen)
1. mijloc de verificare şi de apreciere a cunoştinţelor, a aptitudinilor unui elev, student, candidat etc.
2. cercetare, examinare atentă a unui lucru; examinare.
3. ~ medical = cercetarea stării sănătăţii unei persoane de către un medic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self-examination)
1. examen al propriei persoane.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinoscopie)
1. (med.) examen optic al unui organ sau ţesut prin transparenţă sau difuziune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)
1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénogramme)
1. examen citologic al produsului unui ganglion.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admissible)
1. care poate fi admis; acceptabil.
2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.
3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. admittere, după fr. admettre)
1. a accepta, a lua drept bun.
3. a da curs favorabil (unei cereri).