Dictionar

excitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excitant)

1. adj. care excită; excitator.
2. s. n. substanță, factor care provoacă excitația unui organ(ism).
 

amoc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. amok)

1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
3. (var.) amok.
 

aperitiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
 

cafeină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caféine)

1. alcaloid din cafea și ceai, excitant al sistemului nervos și stimulent al inimii; cofeină.
 

calmant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.
 

chemoestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Chemoesthesie)

1. sensibilitate a plantelor față de excitanți chimici.
 

chemosensibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chémo-sensibilité)

1. sensibilitate la excitanți chimici.