Dictionar

execuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exécution)

1. executare.
2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte.
 

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
 

affabile

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affabile)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, grațios.
 

affrettando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.
 

agitato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. agitato)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) cântat sau jucat într-o manieră agitată.
 

amabile

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. amabile)

1. (muzică) marchează o execuție grațioasă și plăcută.
 

arioso

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.n.  
Etimologie: (it. arioso)

1. I. (muz.) (ca indicație de execuție) interpretare patetică și profundă care ar trebui dată unui pasaj cântat.
2. II. (muz.) arie muzicală de mare intensitate dramatică; piesă vocală apropiată de arie și recitativ.