Rezultate principale (Executa,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exécuter)
2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan).
3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet).
4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație.
5. a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte.
Rezultate secundare (Executa,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécutable)
1. care poate fi executat, efectuat; realizabil.
2. (despre piese de teatru) care poate fi pusă în scenă; interpretabil.
3. (informatică) fișier ~ = tip de fișier care conține un program care poate fi executat.
4. (antonime) inexecutabil, neexecutabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécutant)
1. (cel) care execută ceva; executor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (executa)
1. acţiunea de a (se) executa.
2. ~a bugetului = realizarea veniturilor bugetare şi utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget.
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (executa + -arisi)
1. a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al unei autorități etc.; a executa.
2. (var.) (înv.) a eczicutarisi.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (vb. executarisi)
1. (despre o hotărâre judecătorească) adus la îndeplinire; executat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)
1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.
2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)
1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)
1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)
1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)
1. gimnast în acrobaţie.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută să epateze.