Dictionar

Rezultate principale (Executa,):

Executa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exécuter)

1. tr. a face, a prelucra.

2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan).

3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet).

4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație.

5. a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte.

6. refl. a se supune.


Rezultate secundare (Executa,):

Executabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécutable)

1. care poate fi executat, efectuat; realizabil.

2. (despre piese de teatru) care poate fi pusă în scenă; interpretabil.

3. (informatică) fișier ~ = tip de fișier care conține un program care poate fi executat.

4. (antonime) inexecutabil, neexecutabil.


Executant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécutant)

1. (cel) care execută ceva; executor.


Executare

Parte de vorbire: s.
Origine: (executa)

1. acţiunea de a (se) executa.

2. ~a bugetului = realizarea veniturilor bugetare şi utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget.


Executarisi

Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (executa + -arisi)

1. a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al unei autorități etc.; a executa.

2. (var.) (înv.) a eczicutarisi.


Executarisit, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (vb. executarisi)

1. (despre o hotărâre judecătorească) adus la îndeplinire; executat.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Accesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.

2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.


Achinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.


Acompaniator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.


Acordant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.


Acrobat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobaţie.

2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.

3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută epateze.