exemplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exemple, lat. exemplum)

1. acțiune care poate servi de model; pildă.
2. persoană care întrunește toate calitățile pentru a putea fi imitată; model.
3. caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice, care este citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație etc.
4. de ~ = de pildă, bunăoară.
5. pedeapsă; întâmplare care poate servi ca învățătură de minte.

contraexemplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-exemple)

1. exemplu pentru care un enunț, o regulă sunt în defect.

adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

angiocheratoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiokératose)

1. (med.) afecțiune caracterizată prin prezența angiocheratoamelor (de exemplu, boala Fabry).

biostimulent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. biostimulant)

1. I. se referă la un produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care accelerează procesul de creștere a plantelor și a animalelor; biostimulator.
2. II. produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulator.

borselină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. borsellino)

1. geantă mică (din piele de exemplu), împărțită în general în compartimente, unde se pun actele, banii et cetera; borseletă.

bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).

condropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Chondropathie)

1. (med.) termen generic pentru modificările patologice ale cartilajului articular, care pot apărea dintr-o varietate de cauze, de exemplu traumatice, degenerative sau inflamatorii; boală a cartilajelor.