Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exercice, lat. exercitium)
1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc.
2. mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice.
3. metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta.
4. temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate.
6. ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar.
7. în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrobatie)
1. exerciţiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. entraînement)
1. complex de exerciţii desfăşurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreţ etc.
2. exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assalto)
1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistenţa inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acţiune, luptă avântată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascèse)
1. aplicare în practică a virtuţilor prin exerciţiu de voinţă, privaţiuni etc.; viaţă austeră şi retrasă.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -athlon, cf. gr. athlon „luptă”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. budgétaire)
1. referitor la buget, din (de) buget.
2. instituţie ~ă = instituţie ale cărei venituri se varsă integral în buget; exerciţiu ~ = perioadă de executare a bugetului statului.