Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exigence, lat. exigentia)
1. faptul de a fi exigent; pretenţie, cerinţă; exiguitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + exigenţă)
1. exigenţă faţă de propria persoană.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN claim; pretension
5. RU потребность
6. HU kívánalom, szükséglet; követelmény, igényesség
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + exigenţă)
1. exigenţă faţă de propria persoană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exiguïté, lat. exiguitas)
1. exigenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prétention)
1. revendicare a unui drept, a unui privilegiu.
2. (pl.) părere bună exagerată pe care o are cineva despre sine; înfumurare.
3. exigenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sévérité, lat. severitas)
1. asprime, exigenţă, rigiditate, austeritate.