OK
X
exigență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exigence, lat. exigentia)
1.
faptul
de
a
fi
exigent;
pretenție,
cerință;
exiguitate.
autoexigență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + exigenţă)
1.
exigență
față
de
propria
persoană.
cerință; exigență
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
postulatum;
postulatio
2.
FR
exigence
3.
EN
claim;
pretension
4.
DE
Anspruch,
Forderung
5.
RU
потребность
6.
HU
kívánalom,
szükséglet;
követelmény,
igényesség
acceptabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acceptabilité)
1.
faptul
de
a
fi
acceptat,
de
a
putea
fi
acceptat.
2.
mulțimea
de
condiții
care
fac
ceva
acceptabil.
3.
(lingvistică)
însușirea
unui
enunț
de
a
fi
acceptabil;
exigența
ca
o
propoziție
să
nu
fie
nici
agramaticală,
nici
asemantică.
4.
(antonim)
inacceptabilitate.
autoexigență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + exigenţă)
1.
exigență
față
de
propria
persoană.
exiguitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exiguïté, lat. exiguitas)
1.
exigență.
2.
micime,
îngustime.
pretenție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prétention)
1.
revendicare
a
unui
drept,
a
unui
privilegiu.
2.
(pl.)
părere
bună
exagerată
pe
care
o
are
cineva
despre
sine;
înfumurare.
3.
exigență.
severitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sévérité, lat. severitas)
1.
asprime,
exigență,
rigiditate,
austeritate.