Dictionar

exorbitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exorbitant, lat. exorbitans)

1. care depășește măsura, proporțiile normale; deosebit de mare, enorm.
2. care șochează, scandalizează printr-un caracter exagerat, excesiv.
3. care iese din limite.
4. (var.) esorbitant.
 

exorbitanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exorbitance)

1. caracterul a ceea ce este exorbitant.
2. caracter exorbitant, excesiv; scumpire sau scumpete excesivă.
 

exorbitanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exorbitance)

1. caracterul a ceea ce este exorbitant.
2. caracter exorbitant, excesiv; scumpire sau scumpete excesivă.
 

faraminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. pharamineux)

1. care pare ieșit din comun; extraordinar, fabulos, fantastic.
2. care este excesiv; exagerat, exorbitant.