Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expansif)
1. (om cu temperament) exuberant, comunicativ, vioi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansivité)
1. însuşirea de a fi expansiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansion, lat. expansio)
1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansivité)
1. însuşirea de a fi expansiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exubérant, lat. exuberans)
1. care îşi manifestă sentimentele prin demonstraţii exterioare, vii, excesive; expansiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. jubilation)
1. acțiunea de a jubila, manifestare a unei bucurii vii și expansive care se exprimă cel mai adesea prin exteriorizare; jubilare.