Dictionar

Interpretare; comentare; explicare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT interpretatio

2. FR interprétation

3. EN interpretation

4. DE Erläuterung; Erklärung

5. RU истолковaние

6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás


Acţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.


Anamneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoaşterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.

2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.

3. totalitatea antecedentelor unei boli, obţinute de medic prin interogarea bolnavului.


Biografism

Parte de vorbire: s.
Origine: (biografie + -ism)

1. tendinţă de a acorda elementelor biografice un rol exagerat în explicarea unei opere.


Comentariu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commentaire, lat. commentarius)

1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare.

2. (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva.

3. interpretare a unei opere literare, istorice etc.

4. (pl.) memorii istorice.

5. (inform.) text explicativ care însoţeşte un program pentru a-l face mai clar, dar fără influenţă asupra algoritmului.


Enucleaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. énucléation, lat. enucleatio)

1. (med.) procedură chirurgicală care constă în îndepărtarea unui organ (de obicei a unui ochi); enucleare.

2. (microbiologie) îndepărtarea corpului nuclear al unei celule.

3. (livr.) actul sau procesul de explicare; explicație

4. (var.) enucleațiune.


Etimologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étymologie, lat., gr. etymologia)

1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice.

2. ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane.

3. ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede derivă.

4. etimon.

5. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor.