Parte de vorbire: s.
Origine: (exploata)
2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale.
3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.
5. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surexploitation)
1. exploatare neraţională, exagerată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + bază)
1. centru de exploatare a aparatelor de zbor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-impérialisme)
1. mişcare socială împotriva politicii imperialiste de forţă şi dictat, a tuturor formelor de exploatare şi dominaţie a popoarelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aviculteur)
1. crescător specializat în creșterea animalelor de curte și în special a păsărilor pentru exploatare comercială; crescător de păsări.
2. persoană care se ocupă cu avicultura; specialist în avicultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bonität)
1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate.
2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producţie prin exploatare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cypriniculture)
1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea și exploatarea rațională a crapului; carpicultură.