Dictionar

Rezultate secundare (Exponent,):

Exponent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Exponent, engl. exponent, lat. exponens)

1. adj., s. m. f. reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc.

2. s. m. număr care, scris la dreapta şi mai sus faţă de bază, indică puterea la care este ridicată o mărime matematică.


Exponenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)

1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent.

2. (despre ecuaţii; şi s. f.) care conţine necunoscuta la exponent.

3. (despre fenomene) a cărui lege de variaţie este o funcţie exponenţială.

4. reprezentativ pentru o categorie de elemente de acelaşi fel.


Bază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.

2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.

3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.

4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.

5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.

6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.

7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).

8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.

9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.

10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.

11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.

12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.

13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.


Bipătrat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. bicarré)

1. (despre ecuaţii algebrice) care conţine necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt.


Control

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.

2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producţiei; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoştinţele elevilor şi studenţilor.

3. urmărire a funcţionării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.

4. supraveghere continuă (morală sau materială).

5. stăpânire.

6. dirijare a propriilor mişcări şi manifestări.

7. instituţie însărcinată cu supravegherea unor activităţi.

8. (pl.) registru de evidenţă a personalului (şi a animalelor) unei unităţi militare.


Elementar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élémentaire, lat. elementarius)

1. de bază, esențial, fundamental.

2. care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc.

3. învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază.

4. foarte simplu, rudimentar.

5. (mat.) funcție = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare.

6. care ține de natură și de fenomenele ei.


Exponenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)

1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent.

2. (despre ecuaţii; şi s. f.) care conţine necunoscuta la exponent.

3. (despre fenomene) a cărui lege de variaţie este o funcţie exponenţială.

4. reprezentativ pentru o categorie de elemente de acelaşi fel.


Grad 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)

1. unitate de măsură pentru diverse mărimi variabile (temperatură, presiune etc.).

2. unitate de măsură a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc.

3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuaţii sau maximul sumei exponenţilor necunoscutelor.