Dictionar

expropria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exproprier)

1. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului.
 

expropriabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (expropria + -bil)

1. care urmează a fi expropriat.
 

expropriat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exproprié)

1. (cel) care a fost supus exproprierii.
 

expropriator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. expropriateur)

1. cel care expropriază pe cineva sau ceva.
2. (var.) (înv.) espropriator.
3. (antonim) expropriat.
 

expropriabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (expropria + -bil)

1. care urmează a fi expropriat.
 

expropriator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. expropriateur)

1. cel care expropriază pe cineva sau ceva.
2. (var.) (înv.) espropriator.
3. (antonim) expropriat.