Dictionar

Rezultate principale (Expune,):

Expune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. exponere)

1. tr. a reda prin cuvinte, a relata.

2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate.

3. a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc.

4. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil.

5. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri.


Rezultate secundare (Expune,):

Expunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (expune)

1. acţiunea de a (se) expune.

2. relatare; ceea ce se expune.

3. naraţiune, povestire.

4. ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea şi motivarea soluţiilor noi.


Subexpune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sous-exposer)

1. a expune insuficient la lumină o emulsie fotosensibilă.


Supraexpune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surexposer)

1. a expune prea mult o emulsie fotosensibilă.


Aera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)

1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.

2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).


Antecedent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.

2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.

3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.

4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.

5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.

6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.

7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.

8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.

9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.


Articol

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.

2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.

3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.

4. obiect de comerţ.

5. parte de vorbire flexibilă, care însoţeşte substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.

6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor.

7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.

8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fişier, cea mai mică unitate de informaţie utilă prelucrată de un program.


Autoreferat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după rus. автореферат)

1. expunere succintă făcută de autor asupra unei lucrări proprii.

2. rezumat, întocmit de autor, al principalelor rezultate ale lucrării de disertație pentru gradul de doctor sau candidat în știință.


Aventura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’aventurer)

1. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca.


Axiomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. axiomatique)

1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.

2. metodă = metodă ştiinţifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziţii (teoreme).

3. s. f. disciplină care studiază înlănţuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii şi a utilizării corecte a deducţiei în ştiinţe; timologie.