extensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extensif, lat. extensivus)

1. care produce extensiune; bazat pe cantitate, pe spațiu.
2. cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului în care creșterea producției agricole se obține numai prin extinderea suprafețelor cultivate.
3. (fiz.) care (se) poate extinde.

extensivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. extensivity)

1. condiția de a fi extensiv; cine are caracteristicile a ceea ce este extensiv.
2. valoarea la care se poate extinde.

strict, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. strict, lat. strictus)

1. care lasă foarte puțină libertate de acțiune sau interpretare; riguros, exact.
2. sobru, fără ornamente; care nu admite excepție, abatere; (prin ext.) sever, aspru.
3. care constituie un minim.
4. care interesează, privește, caracterizează exclusiv pe cineva sau ceva.
5. care este limitat (sau circumscris) exclusiv la cineva sau ceva.
6. (bot.) (despre organe) tare, rigid.
7. (mat.) inegalitate ~ă = atribut a două elemente ale unei mulțimi, în care s-a definit o relație de ordine, comparabile și neegale.
8. sensul ~ (al unui cuvânt) = sensul (unui cuvânt) care are cea mai mică extensiune; (prin ext.) sensul propriu (al unui cuvânt).
9. (antonime) aproximativ, extensiv, laxist, elastic.

extensivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. extensivity)

1. condiția de a fi extensiv; cine are caracteristicile a ceea ce este extensiv.
2. valoarea la care se poate extinde.