Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exubérance, lat. exuberantia)
1. însuşirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansion, lat. expansio)
1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exubérance, lat. exuberantia)
1. însuşirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Jugesndstil)
1. tendinţă, manieră neobarocă de la sfârşitul sec. XIX, care acorda o mare importanţă efectelor decorative, cultivând cu predilecţie exuberanţa decorului vegetal, arabescul floral şi raporturile de culoare alese arbitrar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. luxuria)
1. (biol.) creştere exuberantă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pétulant)
1. care manifestă, care denotă petulanță; care manifestă o ardoare exuberantă, bruscă și dezordonată; vioi, zburdalnic; tumultuos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. tripudium)
1. (ant.) dans ritmic al preoţilor salieni din Roma antică.
2. (fig.) sărbătoare mare, manifestaţie zgomotoasă.