Dictionar

Rezultate secundare (Făgăduinţă,):

Votiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. votif, lat. votivus)

1. consacrat divinităţii, spre a împlini o făgăduinţă solemnă.

2. tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfăţişând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinităţii.