bisulfat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bisulfate)

1. sare a acidului sulfuric, în care un atom de hidrogen este înlocuit cu un metal.

calafat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (tc. kalafat)

1. câlți sau cârpe destrămate și îmbibate cu smoală, cu care se etanșează bărcile și punțile navelor.

califat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. califat)

1. demnitatea de calif.
2. durata guvernării acestuia.
3. nume dat unor state arabe, după moartea lui Mahomed.
4. teritoriul acestora.

coafat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (coafa)

1. aranjare (cu artă) a părului; coafare.

codăfâț

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (coadă + fâțâi)

1. copil care se ține scai după cineva; codiță.
2. (var.) codofâț.

fața inferioară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latus inferius
2. FR face inférieure
3. EN lower surface; underside
4. DE Unterseite
5. RU нижняя сторонa
6. HU alsó szél, alsó rész

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

aboral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat față de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
3. (antonim) adoral.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.

academiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. académiser)

1. (arte) a da figurilor o poză academică (un caracter emfatic și fals).