calfata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. calfater)

1. a astupa găurile unei luntre, ale unei corăbii; a călăfătui.

fața inferioară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latus inferius
2. FR face inférieure
3. EN lower surface; underside
4. DE Unterseite
5. RU нижняя сторонa
6. HU alsó szél, alsó rész

fața lamelelor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT facies lamellarum
2. FR face de la lame; flanc de la lame
3. EN side of the gill
4. DE Lamellenfläche
5. RU поверхность плaстинок
6. HU lemezkék elülső része

fata morgana

Parte de vorbire:  loc. s. f.  
Etimologie: (it. fata morgana)

1. formă de miraj din regiunile călduroase, în care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape și răsturnate, ca reflectate într-o apă.
2. (fig.) vis înșelător, iluzie; nălucire.

fața superioară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latus superius
2. FR face supérieure
3. EN upper side; upper surface; top side
4. DE Oberseite
5. RU верхняя сторонa
6. HU felső szél, felső rész

fată-mamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fată + mamă; cf. fr. fille-mère, it. ragazza madre)

1. tânără necăsătorită care așteaptă sau are un copil, chiar dacă uneori nici nu a împlinit vârsta majoră.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

aboral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat față de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
3. (antonim) adoral.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.

acrobat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobație.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze.