Dictionar

fabrica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fabriquer, lat. fabricare)

1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină.
2. (fam.) a face ceva la repezeală.
3. (fig.) a născoci, a inventa.
 

fabrică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)

1. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie și în cantități mari.
 

fabricabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. fabricable)

1. care poate fi fabricat (ex. plăci ~e).
 

fabricant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fabricant)

1. cel care fabrică ceva.
2. proprietar al unei fabrici.
 

fabricare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. fabrica)

1. acțiunea de a fabrica; fabricat, fabricație.
2. producere a unei mărfi în serie.
3. (fam.) confecționare.
4. (figurat) născocire.
 

fabricat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Fabrikat)

1. marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc.; produs manufacturat.
2. proces sau mod de fabricare a ceva la scară industrială; producere a unei mărfi în serie; fabricare, fabricație.
 

fabricat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fabrica, germ. Fabrikat)

1. care a fost produs într-o fabrică, uzină etc.
2. (familiar) confecționat.
3. (figurat) inventat, născocit.
 

fabricație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fabrication, lat. fabricatio)

1. tehnica de a fabrica.
2. producția unei fabrici.
 

acetobutirat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acétobutyrate)

1. (chimie) un amestec de acetat și butirat.
2. (chimie) ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc.
 

adipic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addipique)

1. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice.
 

afinant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affinant)

1. substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.
 

airbus

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s. propriu  
Etimologie: (fr., engl. airbus)

1. I. avion cu reacție subsonic, mai ales unul cu corp larg; aerobuz.
2. (transport) aeronavă fabricată de compania Airbus.
3. II. companie europeană constructoare de avioane.
 

alambic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alambic)

1. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului.
 

alcaliceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalicellulose)

1. derivat alcalin al celulozei, la fabricarea viscozei.