Dictionar

Rezultate principale (Fabulă,):

Fabula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fabuler)

1. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice.


Fabulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fabula)

1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.

2. scurtă narațiune la care participă animale personificate.

3. subiectul, textura unei scrieri literare.

4. povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire.


Rezultate secundare (Fabulă,):

Confabula

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. confabulare)

1. (glumeţ) a conversa, a pune la cale.


Fabulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabulation, lat. fabulatio)

1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună.

2. povestire alegorică.

3. afabulaţie.


Fabulatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fabulateur, lat. fabulator)

1. referitor la fabulaţie; care fabulează.


Microfabulă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (micro- + fabulă)

1. poveste alegorică foarte scurtă, cel mai adesea în versuri, care servește la ilustrarea unui adevăr moral; fabulă scurtă.


Afabulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affabulation, lat. affabulatio)

1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acţiunea unei opere literare; fabulaţie (3).

2. morala unei fabule.


Confabulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confabulation, lat. confabulatio)

1. (glumeţ) conversaţie lungă şi intimă.

2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii.

3. fabulaţie delirantă.


Fabulatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fabulateur, lat. fabulator)

1. referitor la fabulaţie; care fabulează.


Fabulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabulation, lat. fabulatio)

1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună.

2. povestire alegorică.

3. afabulaţie.


Microfabulă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (micro- + fabulă)

1. poveste alegorică foarte scurtă, cel mai adesea în versuri, care servește la ilustrarea unui adevăr moral; fabulă scurtă.


MITO- (2)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat., gr. mythos „povestire, legendă”)

1. „mit, legendă, fabulaţie, minciună”.