Dictionar

Rezultate secundare (Face,):

Contraface

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. contrefaire)

1. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica.


Faceţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)

1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite facă oamenii râdă sau se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.

2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.


Faceţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. facetieux)

1. care iubește spună sau facă glume; glumeţ, poznaş.

2. care are caracter de glumă; care ține de glumă.

3. care distrează, amuză; hazliu.


Insatisface

Parte de vorbire: vb.
Origine: (in1- + satisface)

1. a produce insatisfacţie, a nemulţumi.


Reface

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. refaire)

1. tr. a face din nou; a repara.

2. a reconstrui.

3. a schimba, a transforma.

4. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema.


Satisface

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. satisfacere)

1. a împlini, a îndestula (o dorinţă, o cerere etc.).

2. a mulţumi; a da satisfacţie.


Abilita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.

2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.


Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.

4. (antonim) inabilitate.


Abona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abonnér)

1. tr., refl. a(-şi) face un abonament.

2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.


Abordabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.


Abranhial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. abranchial)

1. (despre respiraţie) care nu se face prin branhii.


Abrutiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.