Dictionar

Rezultate secundare (Fad;):

Fad, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fade)

1. (despre mâncăruri) fără gust, searbăd, insipid.

2. (fig.) neexpresiv, plictisitor, anost.


Fadeometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fadéomètre)

1. aparat pentru determinarea rezistenţei vopsirii fibrelor la intemperii, lumină etc.


Fading

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. fading)

1. scădere temporară a intensităţii undelor electromagnetice recepţionate de un aparat de radiorecepţie, datorită schimbărilor atmosferice.

2. modificare a culorii unei ţesături provocată de acţiunea unui agent (lumină, apă etc.).


Fado

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., port. fado)

1. cântec popular portughez, deopotrivă plângător și pasional, acompaniat de chitară, și ale cărui versuri sunt adesea o invocație către destin.


Fadoare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fadeur)

1. proprietatea, însuşirea a ceea ce este fad; insipiditate.

2. (fig.) caracterul a ceea ce este nesemnificativ.

3. (fig.) insignifianță în mină, în maniere, în replicile cuiva.


Adenie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénie)

1. (med.) proliferarea țesutului limfoid în ganglioni; limfadenie.


Adenopatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénopathie)

1. (med.) afecțiune a ganglionilor limfatici; creștere a dimensiunii unuia sau mai multor ganglioni limfatici; limfadenopatie.


Antifading

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. antifading)

1. (despre instalaţii de radiocomunicaţii) care reduce, compensează fenomenele de fading.


Bric (2)

Parte de vorbire: I. adj. invar., II. s.n.
Origine: (fr. brique)

1. I. care este de culoarea cărămizii; cărămiziu.

2. II. culoare roșie fadă care trage spre maro; culoarea cărămizie.


Fadoare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fadeur)

1. proprietatea, însuşirea a ceea ce este fad; insipiditate.

2. (fig.) caracterul a ceea ce este nesemnificativ.

3. (fig.) insignifianță în mină, în maniere, în replicile cuiva.


Insipid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insipide, lat. insipidus)

1. lipsit de gust; searbăd, fad.

2. (fig.) anost, fără spirit, nesărat.