faliment
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. fallimento, germ. Falliment)
Etimologie: (it. fallimento, germ. Falliment)
1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută.
2. (fig.) ruină, eșec total.
3. a da ~ = a nu izbuti într-o acțiune.