Dictionar

fantastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantastique, lat. phantasticus)

1. adj. plăsmuit, creat de imaginație, ireal.
2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat.
3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist.
4. (și adv.) extraordinar.
5. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real.
 

fantasticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fantastic + -itate)

1. starea de a fi fantastic; caracter fantastic.
 

bazilisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basilisco, gr. basiliskos)

1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare.
2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară.
3. tun lung folosit pe galere.
 

castel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)

1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave.
 

cosmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cosmique, lat. cosmicus)

1. referitor la cosmos, din cosmos; universal.
2. raze ~e = radiații ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală; spațiu ~ = spațiu interplanetar; radiație ~ă = radiație corpusculară și electromagnetică din spațiul cosmic.
3. (fig.) de proporții fantastice.
 

coșmaresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. cauchemardesque)

1. producând o senzație similară cu cea trăită în timpul unui coșmar; de coșmar, terifiant, fantastic.
 

cult 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. culte, lat. cultus)

1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forțe naturale, ființe reale sau fantastice ori a unor abstracțiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinități.
2. sentiment de venerație, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.
3. ~ul personalității = atitudine de admirație sistematică față de un conducător politic.
4. totalitatea ritualurilor unei religii.
5. religie, confesiune (2).
 

dracon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drakon)

1. emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un șarpe fantastic cu cap de lup și coamă bogată.