Dictionar

fasona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. faşonner)

1. a da o anumită formă unui lucru.
2. a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă.
3. (fig.) a modela caracterul cuiva.
 

fasonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. façonnage)

1. acțiunea, arta de a fasona; rezultatul acestei acțiuni; fasonare, fasonat.
2. ansamblu de operații efectuate pentru a da formă unui material oarecare.
3. (silv.) ansamblu de operații destinate transformării copacilor tăiați în produse utilizabile.
4. (fig.) modelare a caracterului, a personalității et cetera cuiva.
 

fasonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fasona)

1. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonat.
2. operație prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți.
3. scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță de vie, în vederea plantării.
 

fasonat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fasona)

1. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonare.
2. realizare a formei unui obiect.
3. (fig.) modelare a caracterului, a personalității etc. cuiva.
4. (silv.) ansamblu de operații prin care arborii doborâți se transformă în produse utilizabile.
 

fasonat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fasona, cf. fr. façonné)

1. care a suferit operația de fasonare.
2. (despre obiecte) care a primit, căruia i s-a dat o anumită formă, prin prelucrare.
3. (fig.) format într-un anumit spirit.
4. (silv.; despre copacii doborâți) care este prelucrat și clasat.
5. (hort.) ale cărui ramuri și rădăcini au fost scurtate.
6. (fig.; fam.) care face fasoane, nazuri; mofturos; năzuros; capricios.
 

fasonator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fasona + -tor, cf. fr. façonnier)

1. muncitor care fasonează.
 

refasona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. refaçonner)

1. a supune din nou un obiect procesului de fasonare; a fasona din nou.
 

degroșaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. dégrossissage)

1. acțiunea de a degroșa și rezultatul ei; fasonarea unui material; degroșare.
2. (despre piese brute) prelucrare prin așchiere și aducere la o formă și la o dimensiune apropiată de cele finale.
 

estampare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. estampage)

1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastică la rece, a unei bucăți de metal cu ajutorul matrițelor.
2. tehnică decorativă în ceramică și pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul în relief; estampaj.
3. imprimare a unei inscripții, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apăsarea unei foi de hârtie umezite, a unei pelicule de masă plastică etc.
 

fasonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. façonnage)

1. acțiunea, arta de a fasona; rezultatul acestei acțiuni; fasonare, fasonat.
2. ansamblu de operații efectuate pentru a da formă unui material oarecare.
3. (silv.) ansamblu de operații destinate transformării copacilor tăiați în produse utilizabile.
4. (fig.) modelare a caracterului, a personalității et cetera cuiva.
 

fasonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fasona)

1. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonat.
2. operație prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți.
3. scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță de vie, în vederea plantării.
 

fasonat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fasona)

1. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonare.
2. realizare a formei unui obiect.
3. (fig.) modelare a caracterului, a personalității etc. cuiva.
4. (silv.) ansamblu de operații prin care arborii doborâți se transformă în produse utilizabile.
 

lapping

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lapping)

1. mașină pentru fasonat suprafața unor piese lucrate.