Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fatal, lat. fatalis)
1. care aduce nenorocire, moarte; funest.
3. care nu poate fi înlăturat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatalisme)
1. concepţie filozofică sau religioasă potrivit căreia totul în lume şi în societate, întreaga desfăşurare istorică a evenimentelor, a vieţii este predeterminată de o forţă implacabilă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fataliste)
1. I. referitor la fatalism, bazat pe fatalism.
2. care crede în fatalism, care consideră că evenimentele sunt fixate de puteri supranaturale, de soartă.
3. care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
4. II. adept al fatalismului; persoană care profesează fatalismul.
5. cel care crede în fatalitate.
6. persoană care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatalité, lat. fatalitas)
1. (în concepţii religioase) forţă supranaturală, voinţă divină care hotărăşte dinainte mersul lucrurilor şi viaţa oamenilor; soartă, destin, fatum.
2. ceea ce este de neînlăturat, inevitabil.
3. concurs nefericit de împrejurări.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. fatalmente, fr. fatalement)
1. în mod fatal; printr-o judecată a sorții; din cauza unor circumstanțe independente de voința noastră; inevitabil, ineluctabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. destin)
1. forţă supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viaţa omului;2. soartă, viitor; fatalitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fataliste)
1. I. referitor la fatalism, bazat pe fatalism.
2. care crede în fatalism, care consideră că evenimentele sunt fixate de puteri supranaturale, de soartă.
3. care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
4. II. adept al fatalismului; persoană care profesează fatalismul.
5. cel care crede în fatalitate.
6. persoană care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. fatalmente, fr. fatalement)
1. în mod fatal; printr-o judecată a sorții; din cauza unor circumstanțe independente de voința noastră; inevitabil, ineluctabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fatidique, lat. fatidicus)
1. hotărât de soartă; profetic.
2. aducător de nenorociri, fatal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fatum)
1. destin, soartă; fatalitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. implacable, lat. implacabilis)
1. de neînduplecat, neîndurător.
2. care se produce în mod fatal; inexorabil.