Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatalisme)
1. concepţie filozofică sau religioasă potrivit căreia totul în lume şi în societate, întreaga desfăşurare istorică a evenimentelor, a vieţii este predeterminată de o forţă implacabilă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fataliste)
1. I. referitor la fatalism, bazat pe fatalism.
2. care crede în fatalism, care consideră că evenimentele sunt fixate de puteri supranaturale, de soartă.
3. care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
4. II. adept al fatalismului; persoană care profesează fatalismul.
5. cel care crede în fatalitate.
6. persoană care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. prédéterminisme)
1. filosofie conform căreia toate evenimentele trecute, prezente și viitoare, au fost deja decise sau sunt deja cunoscute (de Dumnezeu, soartă sau altă forță), inclusiv acțiunile umane.
2. formă de fatalism care vede în fiecare eveniment mâna lui Dumnezeu și neputința omului.