Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. favoriser)
1. a fi favorabil (faţă de cineva sau de ceva).
2. a acorda (cuiva) o favoare, a sprijini (abuziv) pe cineva.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. défavoriser)
1. a nu mai favoriza pe cineva; a lipsi de o favoare; (înv.) a defavora.
2. a priva (pe cineva) de un avantaj material sau moral la care s-ar putea aștepta; a dezavantaja.
3. a afecta funcționarea sau dezvoltarea a ceva.
4. (var.) (înv.) a desfavoriza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favorisant)
1. care favorizează; care facilitează apariția unui fenomen, care ajută; favorabil, (înv.) favoritor.
2. (antonime) defavorizant, (înv.) disfavoritor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (favoriza)
2. (jur.) ~a infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i uşura consecinţele infracţiunii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avantager)
1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza.
2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însuşirile fizice ale cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caprification)
1. procedeu horticol constând în a poleniza smochinii cultivaţi de la cei sălbatici, pentru a favoriza fructificarea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caritatif, lat. caritativus)
1. care ține de caritate; referitor la caritate; caritabil.
2. menit să aducă ajutor celor mai defavorizaţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)
1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.
2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décorativisme)
1. tendință artistică spre elemente pur decorative, estetică, favorizând arta de dragul artei; decorativitate, estetism.
2. (prin general.) exces de ornamentare; (depr.) frumusețe superficială.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. défavoriser)
1. a nu mai favoriza pe cineva; a lipsi de o favoare; (înv.) a defavora.
2. a priva (pe cineva) de un avantaj material sau moral la care s-ar putea aștepta; a dezavantaja.
3. a afecta funcționarea sau dezvoltarea a ceva.
4. (var.) (înv.) a desfavoriza.