Dictionar

fecundaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fécondation)

1. fuziune a gameţilor în urma căreia ia naştere un zigot.
 

fecundaţie; conjugare; copulare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT conjugatio; fecundatio; syngamia
2. FR conjugaison; conjugation; copulation; fécondation
3. EN conjugation; copulation
4. DE Konjugation; Fekundation; kopulieren; Kopulation; Begattung
5. RU коньюraция; копуляция; оплодотворение
6. HU megtermékenyítés; konjugáció; kopuláció
 

fecundator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fécondateur)

1. capabil de a fecunda.
 

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundaţie la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; şalazogamie.
 

agam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agame)

1. capabil a se înmulţi fără fecundaţie; asexuat.
 

agamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. agamicus)

1. care nu produce gameţi.
2. rezultat fără proces de fecundaţie.
3. rezultat pe cale asexuată; partenogenetic.
 

agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulţire asexuată care nu implică fecundaţie.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.
 

agamospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamospermie)

1. (biol.) tip de reproducere în care embrionii și semințele se formează fără fecundație (ex. apomixie).
 

amfigam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigame)

1. (biol.) care prezintă amfigamie.
2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.
3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.
4. (var.) amfigamic.
5. (antonim) agam.