Dictionar

fel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (magh. féle)

1. formă particulară de a fi; chip; mod.
2. grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; soi; categorie; gen.
3. sortiment de mâncare.
4. (înv. și reg.) feliu.
 

anofel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophèle, gr. anopheles)

1. ţânţar ~ = ţânţar a cărui femelă transmite microbul malariei.
 

felah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fellah, ar. fallah)

1. muncitor agricol din Egipt şi din alte ţări arabe.
 

felație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fellation)

1. excitare orală a penisului; practică sexuală în care penisul este lins și manevrat cu gura pentru obținerea stimulării.
 

feldmareşal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Feldmarschall)

1. cel mai înalt grad în armatele unor ţări (Germania, Rusia, Anglia).
 

feldspat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Feldspat, fr. feldspath)

1. mineral din silicaţi de aluminiu, potasiu, sodiu sau calciu, în rocile eruptive.
 

feldspatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. feldspathisation)

1. formare de feldspaţi prin acţiunea metamorfică a magmei eruptive asupra rocilor.
 

abreacţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
 

abstracţionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstractionnisme)

1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.
 

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.
 

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
 

achiziţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist.
 

acroconidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acroconidie)

1. conidie formată la vârful hifelor.