Dictionar

femel; feminin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT femineus; femininus
2. FR femelle; féminin
3. EN female; feminine
4. DE weiblich
5. RU женский
6. HU női, termős
 

feminin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. féminin, lat. femininus)

1. propriu femeii, femeiesc.
2. gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde ființe sau lucruri de sex femeiesc.
3. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată.
 

androginie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androgynie)

1. starea androginului, a celui sau a celei care deține ambele sexe; hermafroditism.
2. prezența caracterelor sexuale secundare feminine la un individ de sex masculin; pseudohermafroditism parțial la bărbați.
3. starea unei plante care se poate reproduce singură; bisexualitate.
 

androginoid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androgynoïde)

1. individ de sex masculin cu aparență feminină.
 

animalculism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. animalculisme)

1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.
2. (var.) animaliculism.
 

apareunie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apareunie)

1. incapacitate a copulației, datorită unei malformații a organelor genitale feminine.
 

bikini

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bikini)

1. costum de baie feminin din două piese de dimensiuni foarte reduse.
2. chilot scurt.
 

bisexualitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bisexualité)

1. caracteristică a plantelor și animalelor bisexuate; hermafroditism, androginie.
2. caracterul unei persoane atât heterosexuale, cât și homosexuale, care are relații bisexuale.
3. (psihanaliză) teorie conform căreia fiecare ființă umană are prin constituție atât dispoziții sexuale masculine, cât și feminine.