Dictionar

fenomenism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. phénoménisme)

1. doctrină filozofică conform căreia doar fenomenele există cu adevărat sau sunt efectiv cognoscibile; fenomenalism.
 

epifenomenalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. épiphénoménisme)

1. concepție filozofică potrivit căreia conștiința ar fi simplu epifenomen al proceselor neurofiziologice.
2. (var.) epifenomenism.
 

fenomenist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phénoméniste)

1. referitor la fenomenism (doctrină filosofică care nu admite altă realitate decât cea a fenomenelor).