OK
X
fenomenism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. phénoménisme)
1.
doctrină
filozofică
conform
căreia
doar
fenomenele
există
cu
adevărat
sau
sunt
efectiv
cognoscibile;
fenomenalism.
epifenomenalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. épiphénoménisme)
1.
concepție
filozofică
potrivit
căreia
conștiința
ar
fi
simplu
epifenomen
al
proceselor
neurofiziologice.
2.
(var.)
epifenomenism.
fenomenist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. phénoméniste)
1.
referitor
la
fenomenism
(doctrină
filosofică
care
nu
admite
altă
realitate
decât
cea
a
fenomenelor).