Dictionar

-FIT, -FITĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. phyton „vegetație, plantă, tumoare”)

1. „plantă, vegetație, proliferare, excrescență”.
 

aerofită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophyte)

1. (plantă) care creşte complet în aer, pe un suport; epifită.
 

anaerofită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaérophyte)

1. (bot.) plantă care nu are nevoie de oxigen liber pentru a respira; plantă anaerobă.
 

androfită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androphobie)

1. plantă masculă din generaţia sexuată.
 

anemofită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anémophyte)

1. (bot.) plantă ale cărei flori se polenizează cu ajutorul vântului; plantă anemofilă.
 

antropofită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropophyte)

1. plantă introdusă într-un nou habitat de către om; plantă cultivată.
 

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.
 

aerofită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophyte)

1. (plantă) care creşte complet în aer, pe un suport; epifită.
 

algă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algue, lat. alga)

1. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic.
 

autobalsam

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + balsam)

1. soluţie grafitată pentru lustruitul maşinilor; unguent pentru mașini.
 

criptofită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cryptophite)

1. (la pl.) grup de plante erbacee perene care continuă să trăiască în timpul iernii datorită rădăcinilor adânc înfipte în pământ.
2. (la sg.) plantă din acest grup; geofită.
 

desulfita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désulfiter)

1. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului.