Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidélité, lat. fidelitas)
1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.).
3. înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate.
4. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infidélité, lat. infidelitas)
1. nestatornicie, necredinţă; încălcare a credinţei conjugale.
2. faptă care dovedeşte nestatornicie în dragoste.
4. felonie.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)
1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amplituner)
1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dévotion, lat. devotio)
1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă.
2. ataşament faţă de cineva, fidelitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. Dolby /sistem/)
1. sistem electronic cu care sunt echipate magnetofoanele de înaltă fidelitate pentru reducerea zgomotului benzii magnetice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. félonie)
1. comportament, atitudine de felon.
2. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior.
3. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate.