Dictionar

fidelitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidélité, lat. fidelitas)

1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.).
3. înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate.
4. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație.
 

infidelitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infidélité, lat. infidelitas)

1. nestatornicie, necredință; încălcare a credinței conjugale.
2. faptă care dovedește nestatornicie în dragoste.
3. inexactitate; neadevăr.
4. felonie.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

alejanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégeance)

1. obligație de fidelitate și supunere față de o națiune, de un suveran.
 

amplituner

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. amplituner)

1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
 

devoțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dévotion, lat. devotio)

1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă.
2. atașament față de cineva, fidelitate.
 

dolby

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. Dolby /sistem/)

1. sistem electronic cu care sunt echipate magnetofoanele de înaltă fidelitate pentru reducerea zgomotului benzii magnetice.
 

felonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. félonie)

1. comportament, atitudine de felon.
2. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior.
3. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate.