Dictionar

Rezultate secundare (Fiinţă,):

Desfiinţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (des- + /în/fiinţa)

1. a face nu mai existe ceva; a distruge, a nimici.


Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Aboliţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.

2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.

3. II. partizan al aboliționismului.

4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.


Aboliţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.


Acomodație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.

2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.

3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.

4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.

5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.

6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.

7. (var.) acomodațiune.

8. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Adaptaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.

2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.

3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.

4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.

5. (var.) adaptațiune.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Adult, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adulte, lat. adultus)

1. adj. deplin dezvoltat.

2. adj., s.m.f. (fiinţă, organ) ajuns la maturitate.