Dictionar

alimentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.
 

animație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animation, lat. animatio)

1. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație.
2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.
 

antropopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropopathie)

1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.
 

antropopatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthropopathisme)

1. atribuirea emoțiilor umane, sentimentelor sau pasiunilor umane unei ființe non-umane, în general unei zeități; antropopatie.
 

arheu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe)

1. (fil.) termen care exprimă esența tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor și ființelor; forță vitală; principiu.
 

aspect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspect, lat. aspectus)

1. înfățișare a unei ființe, a unui lucru.
2. categorie gramaticală caracteristică unor limbi, care arată gradul de realizare a acțiunii exprimate de verb.